Pericolele tiparului „răul necesar”

Deseori, în lucrul cu oamenii pe care sunt aici să îi servesc, am observat un tipar care este, poate, unul dintre cei mai mari bolovani din calea eliberării de ceea ce nu ne mai servește – și, deci, a posibilității de a trăi viața într-un fel care să ne simțim bine.

Despre aceste tipar vorbește foarte bine și la obiect Edward Mannix, mentorul meu în ceea ce privește Cheia Comapsiunii așa că las aici cuvintele lui. Prefer să nu le scot din context și/sau să le interpretez eu pentru că, exact așa cum sunt, captează foarte bine esența acestui tipar, care are în același timp componente emoționale, comportamentale, psihice și energetice.

Dacă rezonezi cu ceea ce citești, și ești aici din interes pentru propriul tău proces de evoluție interioară conștientă, această descriere foarte valoroasă te poate pune pe gânduri și îți poate insufla noi înțelegeri și conștientizări despre tine și despre felul în care te raportezi la viață. Lasă acest nou să fie și să dea roade. Te poate duce spre o mai mare deschidere, mai multă răbdare cu tine însăți și o mai mare atenție la ceea ce contează pentru sufletul tău, cu adevărat. Asta te poate motiva să te ocupi mai serios de ceea ce simți și să vezi ce ai tot încercat până acum să eviți. Deși poate să fie „inconfortabil”, este ok și face parte din proces. Îți reamintesc că exact aceasta este calea spre ceea ce vrei să trăiești. Și o să găsești la sfârșitul acestui articol și ce resursă îți ofer eu, în caz că simți că ai nevoie și decizi să te lași susținut(ă).

Așadar, iată acum articolul. 👇

„Lucrurile au mers prost. Nu cădea în capcana gândirii de tip „răului necesar”.

Când lucrurile merg prost în viața noastră, poate fi foarte dureros.

Să pierzi un job, pe cineva drag. Să facem o alegere teribilă care ne impactează viața pentru ani sau decade, în moduri profund neplăcute. Să fii victimizat în orice fel – abuzat sexual ca și copil, calomniat la muncă sau în comunitate, condamnat(ă) pentru o crimă pe care nu am comis-o.

Indiferent cât de mult încercăm, pare imposibil să depășim sau să ne recuperăm din această situație.

Parte din geniul minții noastre este înțelegerea intrinsecă a cât de multă realitate poate ingera sistemul nostru; nu pricepem mai mult decât putem procesa în mod constructiv.

Când ne confruntăm cu durere emoțională intensă, creierul nostru răspunde prin câteva tipuri de mecanisme de cooperare. Mecanismele de cooperare sunt răspunsuri psihologice sănătoase pe care creierul nostru le utilizează ca să ne protejeze de durerea psihologică care este prea mult de gestionat și de toate straturile realității pe care nu suntem – încă - pregătiți să le confruntăm.

Această inteligență știe că în acest moment specific, în această etapă a evoluției noastre, răul cel mai mic este să ascunzi adevărul – pentru moment – până la momentul potrivit în viitor când este ok pentru noi să îl vedem.

GÂNDIREA DE TIP „RĂUL NECESAR”

Unul dintre mecanismele de cooperare pe care îl folosim cel mai des și care a fost moștenit din generație în generație, este imprimarea de tip „răul necesar”.

Acest mod de a gândi – care se focusează pe aspectele aparent pozitive dintr-o situație rea și nu pe realizarea faptului că lucrurile au ieșit, pur și simplu, prost – este foarte limitativă și poate fi dăunătoare în mai multe feluri.

De fiecare dată când ceva rău se întâmplă și încercăm să vedem binele, există riscul de a atrage, subconștient, mai multe lucruri rele în viața noastră.

Dacă ne program pe noi înșine să credem că experiențele traumatice, dureroase au tot felul de beneficii (sau că sunt parte necesară din procesul nostru de creștere și evoluție spirituală) avem mari șanse să ne găsim în și mai multe experiențe traumatice și durerose.

La un anumit nivel, sistemul nostru știe că ne mințim pe noi înșine cu aceste raționalizări.

Corpul nostru știe că ceva rău s-a întâmplat dar mintea ne spune că, de fapt, a fost un lucru bun și parte dintr-un plan divin pentru viața noastră și tot felul de prostii de genul ăsta. Suntem, deci, în conflict cu Sinele nostru și în negarea realității.

Odată ce acceptăm și cu mintea ceea ce corpul știe deja, putem simți eliberarea de tensiune, rezolvarea conflictului interior și eliberarea ce vine ca urmare a ieșirii din negare și acceptare a realității. Întregul nostru sistem – fizic, emoțional, mental și energetic – funcționează mai bine și mult mai lin.

Asta poate elibera o cantitate enormă de energie blocată pe care o putem redirecționa către a crea viața pe care o dorim. Să dobândim niveluri mai înalte de bucurie, abundență și trezire.

Pe măsură ce ne mutăm din negare, devenim mai sănătoși fizic și mai vitali. Ne vom dezvolta capacitatea mentală și emoțională de a confrunta realitatea așa cum este.

PUTEREA COMPASIUNII

Compasiunea este singura și cea mai puternică forță vindecătoare de pe planetă. Putem fi deprivați, însă, de această energie puternică și vindecătoare până când suntem capabili să vedem realitatea situației noastre.

Este foarte dificil să aplici compasiunea față de tine însăți într-o situație nedorită, dacă ești atât de focusat(ă) pe „răul necesar” și pe negarea realității.

Nu numai că nu îți vei putea ameliora suferința ci va fi și foarte puțin probabil ca ceilalți să îți ofere compasiune sau să poți accepta compasiunea dacă îți este oferită.

În cele din urmă, obiceiul de a vedea „răul necesar” din orice situație, poate afecta capacitatea ta de a face efortul necesar pentru a discerne singur(ă) ce este, cu adevărat, bine pentru tine.

Chiar dacă putem vedea ce este mai bine pentru noi, sunt puține șanse să facem efortul necesar ca să urmăm traseul corect. Evităm rezultatul pe care îl știm ca și corect, sub pretextul „totul se întâmplă cu un motiv”.

Vom raționaliza și accepta preventiv un rezultat „mai puțin decât cel dorit” și, de cele mai multe ori, alege calea cu cea mai puțină rezistență, chiar și în acele cazuri în care calea este greșită. Convingerile noastre vor fi slăbite și vom deveni mai pasivi în a crea acea viață plină de bucurie pe care suntem meniți să o trăim.

Cred cu tărie în puterea gândirii pozitive și în a face limonadă atunci când viața îți oferă lămâi, cum se zice.

Totuși, mai cred că a dezvolta recunoașterea cât mai fidelă a realității este o abilitate critică în a produce mai multă  fericire și rezultate pozitive în viața noastră și pe planetă.

INVITAȚIE LA INTROSPECȚIE PENTRU VERIFICAREA REALITĂȚII

Care este durerea acoperită de tiparul „răul necesar” în viața ta?

Ce realitate dificil de acceptat se ascunde în spatele poveștilor pe care ți le tot spui și pe care alții ți le tot spun de ani de zile?”

Edward Mannix

✨✨✨✨✨✨✨✨✨

Edward Mannix este unul dintre mentorii mei, cel de la care am primit certificarea ca și specialistă în Cheia Compasiunii, metodă de dizolvare a tiparelor și disputelor emoționale și karmice, cu energia puternic vindecătoare a compasiunii. Prin această metodă facilitez, susțin și împuternicesc oamenii în a-și atinge obiectivele lor fizice, materiale, spirituale și emoționale, pentru o viață cu mai multă ușurință, bucurie, iubire și poftă de viață. Pentru mai multe detalii despre această metodă și programări pentru Sesiunea revelatoare de purificare și eliberare emoțională pe care o ofer click AICI.