Întâlnirea cu ritmul meu natural și Human Design
Într-un sat săsesc de pe lângă Sighișoara am făcut o descoperire extraordinară pentru simțurile mele. Este vorba de o pâine făcută în mod traditional, în cuptorul cu lemne.
Gustul acelei pâini m-a surpins. Era atât de bună încât aș fi mâncat pâine toată ziua. Era atât de diferită de orice pâine mâncată în București! Când am vorbit cu cineva din sat și am lăudat pâinea lor extraodinară, mi-a mărturisit că lui nu îi place. Familia lui mănâncă pâine din alt sat, de la câțiva kilometri distanță. De ce?, am întrebat. Pentru că e mai bună mi-a spus. Iar femeia care face acea pâine o frământă manual. La cuptorul din satul lor se foloseau aparate mecanice pentru frământat. L-am rugat să îmi ia și mie o pâine ca să gust diferența. A doua zi am avut ocazia să gust din Acea pâine. Era divină. Nu numai gustul dar și textura și modul în care se desfăcea când rupeai din ea și senzația de sațietate după ce o mâncam. Credeam că am descoperit pâinea ideală în satul lor dar ei descoperiseră o pâine și mai bună. Nu credeam că există ceva mai bun decât bun.
Am reflectat de atunci, deseori, la cum ritmul vieții și modul în care facem lucrurile poate afecta calitatea vieții noastre. Am înțeles atunci că toate instrumentele, mașinile, gadegturile, aparatele pe care le avem la dispoziție aduc ceva dar ne și iau ceva. Pâinea făcută mai rapid, fără lemne și cu tot felul de aparate și mașinării, pierde din gustul divin. Ăsta este costul real pe care îl plătim, atunci când ne grăbim.
Dacă îți iei puțin timp să observi natura mai îndeaproape, o să observi un lucru. Ritmul naturii este LENT.
Anotimpurile se schimbă încet, aproape că nu observăm când se face din nou toamnă și încep să cadă frunzele. Soarele răsare și el lent. Un trandafir înflorește încet încet. Sămânța plantată în pământ crește tot încet. Dezvoltarea unui copil se întâmplă lent. Tot ce este parte din natură are același ritm, greu de observat cu ochiul liber. Foarte încet.
Însă noi, noi unde și de ce ne grăbim? Ne grăbim pe șosele, ne grăbim atunci când vorbim unii cu alții, ne grăbim când scriem mesaje, ne grăbim când mâncăm, ne grăbim când muncim, ne grăbim și duminica și ne grăbim până și când ne ducem la un masaj să ne relaxăm. Ne grăbim tot timpul. Graba a devenit ritmul ”normal”. Mai mult decât atât, avem de undeva ideea că asta înseamnă evoluție și că nu se poate altfel. Dar nu este adevărat.
Este doar Mintea. Acesta e genul de lucruri pe care ajungem să le facem atunci când lăsăm mintea să ne conducă viața și să ia decizii. Corpul meu, de exemplu, nu ar renunța niciodată la gustul divin.
Știu atât de mulți oameni care simt la fel despre această grabă dar cred că nu au încotro. Am întâlnit mulți oameni care nu își mai fac salată. Motivul: pentru că le ia mult timp. Au renunțat să își facă salată; au ajuns să creadă că asta e pierdere de timp. Și, într-un fel, au dreptate. E nevoie de timp să speli, să tai și să prepari singur o salată. E nevoie de și mai mult timp dacă vrei să îți cultivi singur legumele pentru salată. Ce am observat eu e că atunci când nu mai ai timp, pierzi din calitatea vieții tale. Și ajungi încet încet să crezi că viața are ceva cu tine, că e grea, că e cruntă, că e lipsită de savoare.
Când am întâlnit Human Design am devenit conștientă despre cum eu pot schimba în viața mea toate astea. E pur și simplu o chestiune de alegere. Experimentând cu Strategia și Autoritatea specifice designului meu uman, am înțeles un lucru. Viața nu se întâmplă ca să mă facă să sufăr sau ca să îmi provoace frustrare, furie sau dezamăgire cu orice preț. Sunt aici să gust din satisfacția și savoarea a ceea ce înseamnă să fii o ființă umană. Însă, pentru asta, e nevoie să operez corect, adică să fiu aliniată cu modul în care energia mea vitală este făcută să fie investită și trăită.
Viața poate fi trăită și savurată, cu adevărat, doar în ritmul ei natural.
Pentru mine, întâlnirea cu Human Design a adus totodată și întâlnirea cu ritmul meu natural. Am început să experimentez cu ceea ce am învațat la cursurile de Human Design pe care le-am făcut și am văzut ce înseamnă, în mod speciifc pentru mine, să îmi respect ritmul natural. Profesoara mea din America a descris asta cel mai frumos:
„Cu cât încetinești mai mult, cu atât începi să experimentezi cât de încet se dezvăluie Viața și cât de multe poate conține Viața atunci când o lași să se dezvăluie împreună cu tine.”
Savoarea vieții vine și din ritmul în care facem lucruile. Nu doar din CE facem. Și putem alege să ne întoarcem, fiecare din noi, la ritmul său natural. Sau nu.
Eu am ales să îmi respect ritmul natural cât de mult pot. Și am spus da pentru dezvoltarea abilității de a observa diferența dintre ce este parte din ritmul meu natural și ce nu este. Ăsta este motivul pentru care sunt atât de recunoscătoare pentru această minunată cunoaștere. M-a învățat și mi-a dat instrumentele de care am nevoie ca să pot fi ageră, să pot „vedea” diferența și să spun NU la ceea ce nu este pentru mine, în mod conștient. În ziua de azi, în mediul în care trăim, pot spune că asta este o adevărată superputere. Și voi vorbi despre asta mâine seară.
Miercuri, pe 19 octombrie 2022, de la ora 19:00 voi face o Seara deschisă online despre RITMUL TĂU NATURAL și HUMAN DESIGN. Participarea este liberă. Vrei să participi? Vrei să descoperi și să te aliniezi cu ritmul vieții benefic pentru tine? Vrei să afli mai multe despre Human Design?
Linkul pentru înscriere este 👉 AICI. Te aștept cu drag.