Despre revendicarea puterii personale

Unul din obiectivele foarte importante pentru mine ca și ghid în procesul de descoperire de sine pe care îl facilitez (cursul TRĂIND DESIGNUL TĂU) este cum să îi aduc pe participanți cât mai aproape de propriul loc de putere personală. Cursul este despre Human Design însă puterea personală face parte din proces. Sunt mereu atentă la limitele necesare între noi pentru ca acest lucru să se întâmple într-un mod sănătos. Și mai știu ceva: pot face asta doar dacă eu sunt conectată cu puterea mea personală.

Dacă lucrezi sau vei lucra cu mine trebuie să știi asta. Nu vreau să devii dependent sau dependentă de mine ca și ghid, nu vrea să mă admiri orbește sau să mă lauzi și nici nu vreau să fac lucruri pentru tine. Susțin într-un fel care împuternicește, cu blândețe, atenție, detașare, onestitate, umor și ce simt că ai nevoie, dar fără să creez dependență.

Cea mai mare satisfacție este să văd cum omul pe care îl ghidez își reclamă puterea personală, pas cu pas, și începe să experimenteze cu ea. Este un proces atât de frumos de observat!

Unul din subiectele la care am meditat mult, înainte să mă decid dacă mă pregătesc ca și ghid de Human Design, a fost legat de acest aspect. Mă aștept eu oare de la oameni să acționeze într-un anumit fel? Vreau eu ca ei să facă ce cred eu că trebuie să facă? Vreau eu să schimb lumea așa cum CRED eu? Și am procesat toate emoțiile astea - care erau acolo - până când am ajuns la un adevăr mai profund. Nu, nu de asta sunt ghidă de Human Design. Sunt ghidă pentru că asta e corect pentru mine, asta vreau eu să fac și îmi aduce foarte mare bucurie să îmi petrec timpul vorbind despre energia forței vitale a vieții.

Este, în primul rând, despre propria mea satisfacție. Acesta, în sine, e un lucru care poate să șocheze, nu-i așa?

Majoritatea din noi, nu am trăit și nu am fost educați să trăim viața dintr-un loc al puterii personale. Și, din această cauză, nici nu îl putem recunoște și aprecia când îl observăm la ceilalți. Preferăm să fim mințiți, păcăliți, folosiți pentru că pur și simplu e un lucru cu care suntem obișnuiți. Pare...normal. Putem deveni astfel dependenți de părinți, de parteneri, de profesorii, maeștri sau ghizii noștri. Fie ne anulăm puterea, o proiectăm pe ceilalți și devenim followeri, fie sperăm că o să vină cineva să ne salveze și să ne recunoască pentru propria valoare ascunsă, fie căutăm un public de admiratori care să ne valideze ridicându-ne în slăvi, fie ne sacrificăm ca să îi ajutăm pe alții, fie ne ascundem într-un rol mic și neimportant. Și tot așa..

Una din descoperirile mele în acest proces de revendicare conștientă a puterii personale a fost legată de îngeri. Poate părea surpinzător, știu dar uite ce vreau să zic. Am un set de carduri cu mesaje de la îngeri și de fiecare dată când nu știam ce decizie să iau trăgeam din cardurile alea. Cedasem o mare parte din puterea mea, lor - asta am înțeles ulterior. La un moment dat am început să trag mai mereu un card care spunea așa: „Dumnezeu te-a făcut o ființă perfectă și știi care e cea mai bună decizie pentru tine.” Eu nu știam și nici nu aveam experiența asta așa că le strigam înapoi: ”Nu știu și de asta vă întreeeb!”. „Vreau să știu exact ce să fac, negru pe alb, că așa nu înțeleg nimic!”. La câteva luni după asta, am descoperit, pentru a doua oară, Human Design. Am înțeles, în sfârșit, negru pe alb, ce și cum să fac, singură singurică. Am lăsat îngerii în pace și sper că au respirat ușurați.

Cedarea puterii personale nu arată neapărat urât; poate apărea sub diverse forme, unele chiar plăcute. Însă ce vreau să spun acum este altceva.

Nimeni nu o să vină să îți dea permisiunea să ai putere în viața ta. Nimeni nu e aici să acționeze în interesul tău cel mai bun. Nici mama, nici tata, nici partenerul, nici prietenii, nici copiii, nici profesorul, nici șeful, nici guvernul, nici președintele, nici zeii, nici zeițele. Iar cei „care pare că o fac” îți încalcă – fără să fie neapărat conștienți de asta - dreptul tău divin de a fi suveran(ă). Ești aici să descoperi prin propriile tale puteri ce este, cu adevărat, bine pentru tine. Ei nu te pot trata decât cum CRED ei că e mai bine. Dar asta nu înseamnă că așa și este.

Fiecare este aici, în primul rând, pentru el. Nu te aștepta ca altcuiva să îi pese de viața ta și de tine mai mult decât îți pasă ție!

Puterea personală nu ți se dă. Puterea personală se revendică. Dacă ar fi altfel, nu s-ar mai numi putere, nu? Puterea personală este dreptul tău natural de la naștere și vine un moment în viața ta când este nevoie de alegerea ta pentru a te alinia cu ea. Pentru a face asta e nevoie să rupi înțelegerile cu cei cărora le cedezi puterea. Nu există altă cale. Asta este, probabil, cea mai grea parte.

Slabiciunea face parte din acest proces de revendicare a puterii personale. De fapt, în slăbiciune se ascunde puterea ta. Iar Viața îți poate aduce experiențe dure care să îți arate propria slabiciune astfel încât SĂ VEZI unde e potențialul tău pentru putere.

Vine un moment în viață, pentru fiecare din noi, când avem de făcut această alegere. Aleg să continui în slăbiciune sau îmi revendic puterea personală? Trebuie să știi că esti o ființă suverană chiar și când decizi să nu fii. Varianta în care tu îți revendici și îți trăiești puterea nu a fost încă trăită. Depinde de tine. O alegi?

„Puterea nu ți se dă. Puterea se revendică.” Beyonce

Ce iubesc la Human Design este că este singura cunoaștere cu care am intrat în contact care m-a condus spre acel loc interior al puterii personale într-un fel care nu m-a făcut dependentă de cineva sau de ceva. Mi-a dat instrumentele pentru a descoperi eu singură ce este bine pentru mine. În ceea ce privește felul în care iau decizii, de exemplu, mi-am luat puterea pe care o cedasem îngerilor și am adus-o la mine, într-un fel conștient. Am început să îmi revendic puterea în mai toate ariile vieții mele și să încep să experimentez ce înseamnă pentru mine, mai exact, puterea personală. Marele meu merit în toate astea a fost că am spus „Da, vreau”. Și este, cu siguranță, cel mai valoros Da pe care l-am spus vreodată.