De ce a salva oamenii nu e întotdeauna iubire

Câteodată vrem să facem bine.  Este ceva foarte comun pentru liderii de lumină, persoanele sensibile, hiper-sensibile, empatice sau intuitive pentru că face parte din natura noastră. Și din cauza asta putem cădea în această capcana.

Dacă te uiți cu atenție poți observa că ceea ce faci, de fapt, este exact opusul. Cum observi? Uitându-ne la reacțiile pe care le produci la cei din jur.

Acest bine pe care îl faci, îl împuternicește pe celălalt sau îl face dependent de tine? Îl atrage sau îl îndepărtează? Ți s-a cerut să ajuți sau ai sărit automat din obișnuință?

Un bine făcut incorect și inconștient îți poate genera foarte multă suferință interioară, care se poate reflecta, apoi, în toate aspectele vieții tale în diverse feluri. Ești respins de partener/parteneră pentru că „bunătatea ta” îl face să se simtă slab(ă), te neglijezi pe tine și nevoile tale afectându-ți sănătatea, rămâi fără energie pentru afacerea, proiectele și ideile tale afectându-ți astfel finanțele.

Să salvezi oamenii este ceva ce se poate deghiza, în mintea noastră, sub formă de „bunătate”. Și poate duce la foarte multă suferință interioară atât pentru tine cât și pentru ceilalți.

Însă asta se poate schimba. Și pornește cu onestitate față de tine însăți și propria ta dorință de vindecare.

Iată mai jos un mic exemplu foarte sugestiv care îți explică clar și frumos cum să încetezi să mai salvezi oamenii și de ce să faci asta. Un text al lui Sarah Snow care îmi place foarte mult.

Acest comportament poate fi, totodată, unul din semnalele că imprimare cu arhetipul victimei este prezentă și activă în câmpul tău, poate că fără să îți dai seama. Și ce face această imprimare este că te face să te comporți în acest fel nesănătos, pe care pare că nu îl poți controla, îți consumă foarte multă energie vitală și duce la oboseală și extenuare.

Vestea bună este că această imprimare se poate dizolva complet. Iar dizolvarea se întâmplă printr-un proces anume și în anumite condiții care facilitează vindecarea. O să găsești la sfârșitul acestui articol mai multe despre cum te pot ajuta eu cu asta.

Dizolvarea îți va permite să te eliberezi odată și pentru totdeauna de acest tipar comportamental și emoțional și să ajuți cu adevărat oamenii. În plus, vei ajuta într-un fel care nu numai că îți va aduce multă bucurie pentru că îți vei valoriza darurile naturale cum se cuvine dar îi va și împuternici și atrage pe cei pe care ești aici să îi ajuți.

Așadar…

CUM ȘI DE CE SĂ ÎNCETEZI SĂ MAI SALVEZI OAMENII

„Am petrecut ani din viața mea încercând să salvez oamenii și numind asta Iubire.

Și, din afară, arăta ca si cum aș fi o prietenă foarte bună. Sau o parteneră săritoare.

Dar ce se întâmpla, de fapt, era inabilitatea mea de a sta cu disconfortul și durerea altora.

Ani.

Mi-a luat ani să mă dezvăț de acest impuls.

Să îmi văd de treaba mea, în loc să mă arunc să rezolv problemele altor oameni.

Și am început să fac ceva ce poate părea mic dar este incredibil de important.

Nu mai ofer altor adulți servețele în timp ce plâng, decât dacă mi se cere unul.

Credem că este un gest de iubire, nu? Acest instinct de a aduce repede alinare.

Dar găsesc interesant că ăsta este și primul comportament pe care l-am învățat de mici; atunci când cineva plânge să găsim repede ceva ca să îi ștergem lacrimile.

Dar asta nu este Iubire.

Este evitare.

Însă, când rezistăm impulsului de a conține momentul de vulnerabilitate al altcuiva, ceva magic se întâmplă.

Se deschide un spațiu. Un spațiu real, brut, în care emoțiile nu doar că sunt acolo ci pot fi și simțite.

Am văzut momente de tăcere absolută în care oamenii chiar încep să traverseze propriile lor probleme.

Pentru că oamenii sunt capabili, în mod remarcabil, să traverseze propria durere când li se dă spațiu să facă asta.

Vezi tu, nu este vorba despre șervețele.

Este vorba despre Autonomie.

Și, câteodată, poate fără să ne dăm seama, împingem oamenii de pe propriul lor loc de putere cu viața lor. Și ăsta este un dezastru tacit.

Așa că, oricât de nașpa e, ca adulți, este responsabilitatea noastră să cerem ce vrem și ce avem nevoie chiar și în momentele în care am vrea ca altcineva să aibă grijă de noi.

Există un disconfort foarte mare și înfricoșător - pe care îl experimentăm cu toții - atunci când ne deschidem pentru a ne exprima emoțional și a cere ajutor.

Dar eu cred că putem schimba asta.

Și cred că această schimbare începe cu un gest mic cum ar fi: să nu mai oferi șervețele cuiva care plânge dacă nu ți-a cerut unul.

Până când vei înțelege că nu este deloc vorba despre șervețel.

Ci despre spațiul pe care începi să îl lași pentru Adevăr. ”

Sarah Snow

P.S: Vino la ADIO VICTIMIZARE workshopul interactiv pe care îl susțin curând poți afla care sunt fazele prin care treci când vrei să dizolvi complet un tipar emoțional sau o imprimare din viața ta și cum poți face asta lucrând cu mine la sesiunile 1 la 1. Ambele sunt spații pentru adevăr și compasiune autentică.