Conștiința binară, de Ra Uru HU

Acesta este însăși vehiculul. Și ne conduce astfel încât să putem conștientiza ceva ce este foarte, foarte important. Avem două conștiințe. Suntem conștiința binară. Suntem o conștiință dualistă. În introducerea de bază în Human Design (n.e workshopul TRĂIREA DESIGNULUI TĂU) vorbesc despre cristalele conștiinței, partea yin și yang a lor. Aceste cristale ale conștiinței – Cristalul Personalității și Cristalul Designului - nu sunt legate unul de altul. Nu e ca și cum se cunosc sau au un plan comun. Sunt foarte diferite.

În același timp, sunt fiecare un potențial de conștiință. Conștiința Designului, conștiința vehiculului este ceea ce am ignorat pentru mult timp. Este conștiința care conduce vehiculul nostru. Și nu conduce în sensul că e nevoie de mecanică, tehnicieni și toate astea. Este conștiință. Este un câmp viu, interactiv de conștiință. Vehiculul nostru este condus, ghidat, mișcat de o conștiință care nu are nimic de-a face cu Personalitatea iar noi nu avem acces la ea. Dar nu e mintea.

Magia Tipului este că tipul îți permite aproape instant să vezi unde se află Autoritatea conștientă a Designului tău. Nu e ca și cum renunțăm la conștiență atunci când apelăm la Strategie și la mecanica vehiculului. Trecem de la o conștiință neajutorată la o conștiință a împuternicirii. În același timp, nu avem acces la ea, acces conștient la ea. Nu putem participa în niciun fel în acest proces. Cu ce putem participa este doar cu mintea și cu ale ei nesfârșite etichetări și variante din spectrul „asta și cealaltă”.

Când intri în acest proces corect, ca tine însăți, ceea ce faci este că întorci Autoritatea, în mod conștient,  vehiculului tău. Și pui Personalitatea într-o situație în care tot ce are de făcut este doar să privească. Să ajungi în locul acesta este o realizare. Suntem confuzi datorită conștiinței Personalității, aceasta este ce este la suprafață, aceasta este ce putem vedea.

Când te uiți la harta cuiva – și am făcut mii și mii de citiri – când le spui de ceea ce este colorant cu negru, asta le este foarte familiar. „Ăsta sunt eu. Asta sunt eu”. Și apoi începi să le descrii ceea ce este cu roșu și spun „Nu știu dacă asta sunt eu dar oamenii spun că așa sunt.” - asta este ciudat. Este ceva ce a fost altoit pe ei. Dar nu prea știu. De exemplu persoana care este emoțională și toate modurile care o definesc ca emoțională sunt inconștiente. Această persoană nici măcar nu știe că este emoțională. Toți ceilalți din jurul ei știu. Toți ceilalți îi vor aminti de asta. Dar această amitire, nu îi va aduce și certitudinea, pentru că nu are acces conștient la acest aspect.

Apoi Mintea începe să se frământe pentru că mintea se frământă mereu. Asta este la ce este bună mintea, frământarea. Este terifiată de neajutorare. Este terifiată de a nu avea de ales. Mintea urăște toate astea. Și urăște toate astea pentru că a fost condiționată să urască toate astea = non-sinele. Singurul mod prin care Mintea își poate păstra iluzia autorității este prin a se îndepărta de ceea ce ești cu adevărat.

Ra Uru HU